EPISCOPUL +IRINEU (DUVLEA) – O PLEDOARIE PENTRU ADEVĂR ȘI NEVINOVĂȚIE
 |
|
Scurtă introducere
Povestea Episcopului Irineu Duvlea este, pentru majoritatea credincioșilor români și români-americani din America de Nord, povestea unui om care și-a dedicat viața slujirii Bisericii, comunității și păstrării identității românești peste ocean. Numele său nu este legat în primul rând de informațiile false vehiculate în ultimii ani, ci de decenii de muncă pastorală, de rugăciune și de apropierea sinceră față de oameni. Ei consideră că imaginea sa publică a fost nedrept afectată și că adevărul deplin al situației nu a fost, în mod voit de conducerea diocezei de la Vatra Românească, niciodată cunoscut în întregime.
Irineu Duvlea s-a născut la 19 aprilie 1962, în Alba Iulia, oraș simbol al istoriei și spiritualității românești. Crescut într-o familie ortodoxă, a primit încă din copilărie valorile credinței, ale disciplinei și ale respectului față de Biserică. Cei care îl apreciază spun că vocația sa s-a manifestat timpuriu, prin seriozitate, modestie și interes profund pentru viața duhovnicească a tuturor creștinilor ortodocsi [predica, la Vinerea, Alba Iulia].
Drumul său l-a purtat spre studiile teologice din Cluj-Napoca și Sibiu, două dintre cele mai importante centre de formare teologică românească. În acei ani și-a consolidat pregătirea intelectuală și spirituală, aprofundând rânduiala Bisericii, tradiția canonică și viața liturgică. Mai târziu, alegerea vieții monahale la Mănăstirea Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, avea să confirme că idealul său nu era o cariera, ci slujirea sinceră a lui Hristos.
La mănăstire a parcurs etapele ascultării monahale, fiind format într-un mediu al rugăciunii, al disciplinei și al jertfei personale. Toți cei care l-au cunoscut în deaproape, consideră că acea perioadă i-a modelat caracterul și i-a oferit tăria interioară de a trece ulterior prin încercări grele, au cunoscut un monah autentic, dedicat tradiției ortodoxe și atașat de valorile românești.
|
În anii următori a primit responsabilități tot mai importante, devenind egumen și apoi arhimandrit, stareț la Mânăstirea Brâncovenilor, la Sambata de Sus [link], fiind implicat în coordonarea unor așezăminte monahale și în activități administrative de amploare. Pentru mulți, aceste misiuni au demonstrat capacitatea sa de organizare, energia de lucru și talentul de a conduce cu fermitate, dar și cu apropiere umană.
Anul 2002 a reprezentat un moment decisiv, când a fost ales episcop-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America (ROEA). Pentru numeroși români din Statele Unite și Canada, această alegere a fost primită cu speranță. Comunitățile diasporene se dezvoltau rapid și aveau nevoie de un ierarh tânăr, energic și apropiat de preoți și toți credincioșii bisericilor pe care-i vizita. Mulți credincioși au văzut în Irineu Duvlea un om capabil să unească tradiția românească și dinamica vieții din diaspora.
În percepția susținătorilor săi, el nu a fost un episcop de birou, ci unul prezent în mijlocul oamenilor. A călătorit mult, a vizitat parohii mici și mari, nu numai în Statele Unite ci și în Canada, a participat la hramuri, sfințiri de biserici, a încurajat familii tinere și a sprijinit români nou-veniți care încercau să se adapteze unei noi vieți. Era văzut drept un ierarh accesibil, dispus să asculte și să ofere sfat concret.
Popularitatea sa în rândul credincioșilor a crescut firesc. Pentru mulți români plecați departe de casă, simpla prezență a unui episcop care vorbea limba lor, le înțelegea dorul și le respecta tradițiile avea o valoare imensă. Susținătorii săi afirmă că această apropiere autentică a creat în jurul său un capital de încredere rar întâlnit.
Numele episcopului Irineu a fost asociat și cu dezvoltarea vieții monahale românești din Michigan, în special în zona Clinton, unde a fost implicat în proiecte spirituale importante. Pentru diaspora românească, astfel de așezăminte nu sunt doar clădiri religioase, ci adevărate centre de identitate, cultură și continuitate națională.
Cei care l-au sprijinit, și continuă să-l urmeze, de ordinal sutelor de credincioși, afirmă fără tăgadă că acest “Om al lui Dumnezeu” a investit energie, timp și sacrificiu pentru ca aceste proiecte să devină realitate [link]. Pentru ei, episcopul Irineu Duvlea a avut un rol important în menținerea limbii române în viața bisericească, în organizarea de evenimente comunitare și în întărirea legăturilor dintre generațiile mai vechi de emigranți și noul val venit după 1990. Într-o lume a asimilării rapide, astfel de eforturi au fost considerate esențiale.
În timp, însă, au apărut tensiuni interne. Popularitatea sa și influența crescândă în rândul comunității au generat rezistență și rivalități administrative. Succesul pastoral al unui ierarh poate provoca uneori reacții de respingere în mediile instituționale bisericești.
***
A). CONTROVERSA DEMITERII EPISCOPULUI IRINEU, ANALIZA UNUI PROCES ECLEZIAL DISPUTAT
Astfel că, după aproximativ zece ani de slujire arhierească în funcția de episcop vicar al diocezei ROEA, în cadrul structurilor ecleziale ale Vetrei Românești s-au declanșat o serie de acțiuni îndreptate împotriva sa, inițial prin răspândirea unor zvonuri, și ulterior prin formularea unor acuzații nefondate și niciodată dovedite. Aceste acuzații au fost respinse constant și ferm de credincioșii care îl cunosc îndeaproape și îi rămân apropiați episcopului Irineu, considerând că fabricatele învinuiri nu reflectă realitatea vieții și activității Vlădicului Irineu, ci ar face parte dintr-o campanie de discreditare venită de la conducerii diocezei de la Vatra Românească.
Din această perspectivă, procesul a fost privit de credincioșii care îl urmează pe episcopul Irineu, încă de la început, ca fiind unul nedrept și desfășurat într-un climat tensionat, caracterizat de rivalități atribuite arhiepiscopului Nathaniel (Popp), care a urmărit, cu orice preț, înlăturarea episcopului Irineu din cadrul Vetrei Românești, din cauza faptului că, ]n cei cca zece ani de slujire ca episcop vicar, vlădica Irineu ajunsese să fie deosebit de apreciat în comunitățile românești, datorită promovării active a românismului, a limbii române, a culturii și a tradițiilor românești în parohiile și comunitățile pe care le-a vizitat.
Modul în care s-a urmărit îndepărtarea episcopului Irineu din Vatra Românească, atât la nivel diecezan, cât și în cadrul mai larg al structurii ecleziale a OCA, este perceput de majoritatea credincioșilor români din America drept unul lipsit de echitate și influențat de dinamici interne și scopuri meschine din partea conduceri diocezei de la Vatra.
Această interpretare este confirmată și de declarația din 1 iulie 2017 a domnului Daniel P. Dalton, avocatul care l-a reprezentat pe episcopul Irineu și căruia îi este adresată scrisoarea (firma de avocatură „Dalton & Tomicti PLC”), pe tot parcursul procedurilor.
În acest document, redactat la finalul procesului și în contextul hotărârii considerate arbitrare a OCA în „Cazul episcopului Irineu”, emisă de Comisia juridică ad-hoc a Bisericii OCA, sunt prezentate o serie de concluzii semnificative referitoare atât la caz, cât și la modul de desfășurare a acestuia.
***
B). OCA ȘI “CAZUL EPISCOPULUI +IRINEU” - DECIZIE CONTESTATĂ
„Audierea a confirmat că Arhiepiscopul Nathaniel a fost umilit, frustrat și înfuriat de gelozie din cauza popularității dumneavoastră în cadrul comunității românești. Se pare că a plănuit înlăturarea dumneavoastră în ultimul deceniu. Faptele au confirmat că a presat trei foști locuitori ai Mănăstirii să vă acuze de activități necorespunzătoare. Niciunul dintre cei trei nu are caracterul necesar pentru a formula acuzațiile în temeiul Canonului șase al celui de-al doilea Sinod Ecumenic, Primul Sinod de la Constantinopol din anul 381.
-
Primul reclamant inițial urma să fie înlăturat de către OCA pentru relația sa sexuală necorespunzătoare cu fiica unui preot.
-
Un alt doilea acuzator, un fost preot, și-a divorțat soția, și-a abandonat familia și și-a lăsat însărcinată prietena.
-
Al treilea acuzator a molestat o fată de 13 ani și se confruntă în prezent cu acuzații penale pentru distrugerea proprietății Mănăstirii. Recompensa sa pentru formularea unor acuzații false este “un locaș” oferit de arhiepiscopul +Nathaniel.
Audierea a fost în mod clar concepută pentru ca dumneavoastră să fi’I eliminat. Acuzatorii au stat în calitate de judecători și au refuzat să se recuze, așa cum prevede legea bisericească. Sinodul a furnizat un număr limitat de documente cu o săptămână înainte de audiere și a refuzat să permită interogarea acuzatorilor, chiar dacă acest lucru era impus de legea bisericească. Raportul de anchetă a exclus toate informațiile exculpabile furnizate de dumneavoastră.
Sinodul a refuzat ca un stenograf independent să transcrie audierea și a cerut ca toate telefoanele mobile și dispozitivele de înregistrare să vă fie interzise. Și, în ciuda faptului că doi „judecători” au prejudecat cazul și alți doi au dormit profund în timpul procedurii, am prezentat numeroși martori (inclusiv doi care au au venit special din România doar pentru audiere) care să ateste caracterul dumneavoastră și să descrie caracterul celor trei acuzatori, precum și pe cel al lui +Nathaniel.
Alți martori au fost disponibili să depună mărturie, dar nu au fost audiați pe motivația “constrângerilor de timp limitat ale audierii”, numai o singură zi alocată audierilor martorilor.
Sinodul a ignorat în mod clar martorii dumneavoastră, a refuzat să permită o audiere echitabilă, a încălcat numeroase prevederi ale dreptului bisericesc și a ignorat dreptul canonic. Nu este de mirare că acesta a fost scopul lor ca să se voteze pentru înlăturarea dumneavoastră.
Am avut oportunitatea extraordinară de a vă reprezenta ca avocat în această luptă dificilă cu OCA. A fost o onoare pentru mine să fac acest lucru, deoarece credibilitatea dumneavoastră este impecabilă. Procesul de demitere din OCA a fost în mod clar o farsă, menită exclusiv să vă demită, astfel încât +Nathanial să își poată atinge obiectivul de a avea o dieceză lipsită de un episcop mai popular, mai onorabil și mai duhovnicesc decât el. A fost cu adevărat o eroare judiciară să vă demită din OCA. Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a servi. Vă doresc toate cele bune și vă mulțumesc, ss/Daniel P. Dalton, avocat”.
Concluzia finală este una categorică, în sensul că apărarea nu ar fi avut acces la toate mijloacele necesare pentru a-și susține pe deplin argumentele și pentru a prezenta toți martorii relevanți. Din acest motiv, hotărârea a fost percepută de anumite persoane ca fiind lipsită de echilibrul necesar pentru a convinge în mod deplin întreaga comunitate. Potrivit scrisorii avocatului, aceasta ar reprezenta o denaturare a realității, o farsă și o nedreptate evidentă, considerată de unii ca fiind profund revoltătoare.
***
C). ÎN APĂRAREA ADEVĂRULUI - SUNT NEVINOVAT!
Alegerea și consacrarea arhierească, 2002 - Ceremonia a fost condusă de Mitropolitul Herman, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din America, împreună cu Arhiepiscopul Nathaniel Popp, conducătorul Episcopiei Române din America. La eveniment au participat și ierarhi reprezentând alte jurisdicții ortodoxe: Arhiepiscopul Nicolae al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Misionare din America, representanta Patriarhiei Române/Biserica Ortodoxă Română, Mitropolitul Christopher Kovacevic din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe, Arhiepiscopul Kyrill Yonchev, Episcopii Seraphim Storheim, Demetri Khoury și Nikon Liolin
|
|
 |
În scrisorile și mesajele sale publice, episcopul +Irineu (Duvlea) și-a afirmat limpede nevinovăția. Formula „Sunt nevinovat” a devenit, pentru susținătorii săi, expresia unei conștiințe care refuză să accepte acuzații considerate nedrepte. Pentru ei, nu era vorba despre strategie de imagine, ci despre glasul unui om convins de adevărul său interior.
Mulți dintre cei care îl apreciază au remarcat și faptul că, în momente dificile, a ales să vorbească despre rugăciune, răbdare și credință, nu despre răzbunare. În locul unui război public al declarațiilor, a preferat să invoce judecata lui Dumnezeu și a timpului. Pentru simpatizanții săi, aceasta este o dovadă de demnitate.
Cazul său a produs divizare în comunitatea românească ortodoxă din America de Nord. Unii au acceptat deciziile oficiale ca expresie a ordinii instituționale. Alții au rămas convinși că s-a produs o mare nedreptate. Tocmai această polarizare arată cât de puternică a fost influența sa și cât de mult a contat pentru mii de credincioși.
Pentru susținătorii Episcopului Irineu, faptele concrete ale vieții sale rămân mai importante decât controversele. Ei amintesc de anii de slujire, de proiectele construite, de oamenii ajutați discret și de comunitățile întărite spiritual. Consideră că binele făcut nu poate fi anulat de o perioadă conflictuală.
În memoria multora, el rămâne un episcop harnic, un monah disciplinat și un român devotat păstrării credinței strămoșești pe pământ american. Imaginea sa este legată de liturghii în limba română, de cuvântări calde, de încurajări și de prezența sa constantă între oameni.
Susținătorii săi cred că istoria are adesea un ritm diferit de cel al disputelor contemporane. Ceea ce pare definitiv într-un anumit moment poate fi reevaluat mai târziu, cu mai mult calm și mai multă obiectivitate. Din această perspectivă, cazul lui Irineu Duvlea nu este închis în conștiința tuturor.
Ei speră într-o reabilitare morală, măcar la nivelul memoriei colective. Nu neapărat prin decizii administrative, ci prin recunoașterea faptului că viața unui om nu poate fi redusă la acuzații și controverse. Pentru ei, adevărata măsură a unei persoane se găsește în întreaga sa lucrare.
Povestea Episcopului Irineu Duvlea rămâne, așadar, pentru cei care îl susțin, povestea unui slujitor devotat care a cunoscut atât respectul comunității, cât și încercarea suferinței publice. Ei îl văd ca pe un om care, în mijlocul furtunii, a continuat să își afirme credința și demnitatea.
În final, pentru numeroși români care l-au cunoscut sau l-au urmărit de-a lungul anilor, Irineu Duvlea nu este definit de acuzații, ci de slujirea sa. În inimile lor, el rămâne un episcop apropiat de popor, un constructor de comunități și un om care a avut curajul să spună, chiar și în cele mai grele clipe: „Sunt nevinovat!”
***
D). SCRISOAREA PERSONALĂ EXPLICATIVĂ A EPISCOPULUI IRINEU (DUVLEA)
Preacuvioși și preacucernici părinți,
iubiți frați și surori în Hristos Domnul,
Am așteptat câteva zile înainte de a mă adresa dumneavoastră, pentru ca lucrurile să se așeze în urma deciziei pe care o consider nedreaptă a Sinodului Bisericii Ortodoxe din America (OCA) și a Episcopiei Ortodoxe Române din America (ROEA), privind suspendarea mea din slujirea arhierească.
Am primit cu profundă durere și uimire comunicatul oficial referitor la hotărârea luată împotriva mea, rezultat al unei așa-zise anchete pe care o consider dirijată și orientată spre un rezultat stabilit dinainte. Deși această situație este extrem de apăsătoare, vă îndemn pe toți să nu vă pierdeți încrederea în dreptatea lui Dumnezeu.
Îmi vine în minte cuvântul Psalmistului: „Înalță-Te, Cel ce judeci pământul… până când păcătoșii vor grăi nedreptate?” (Psalmul 93, 2–4).
În aceste momente de încercare sufletească, vă rog să rămâneți în rugăciune alături de mine și să mă purtați în continuare în inimile voastre.
Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu și a întregii Episcopii Ortodoxe Române din America că decizia Sinodului OCA este, în opinia mea, rezultatul unui proces nedrept, marcat de numeroase nereguli și vicii de procedură, care au afectat în mod decisiv concluzia finală. Înțeleg existența unor tensiuni și a unor persoane care s-au poziționat împotriva mea, inclusiv dintre cei pe care i-am sprijinit de-a lungul timpului, însă nu pot accepta modul în care acestea s-au transformat în acțiuni de ostilitate și nedreptate.
Consider că Dumnezeu, Judecătorul cel drept, va face lumină asupra tuturor lucrurilor, acolo unde intervențiile omenești nu mai pot influența adevărul.
Vă asigur că rămân, în continuare, același slujitor al lui Hristos, în rugăciune pentru dumneavoastră și alături de viața duhovnicească a fiecăruia dintre voi. Nu pot recunoaște o decizie pe care o consider nedreaptă, rezultată dintr-un proces pe care îl percep ca fiind viciat și cu o concluzie prestabilită.
Această situație este legată, în viziunea mea, și de susținerea valorilor spirituale și a tradiției ortodoxe românești în America, precum și de dorința de unitate a românilor de pretutindeni.
Mă declar nevinovat în fața acuzațiilor canonice invocate, pe care nu le consider susținute de dovezi și nici prezentate în mod transparent în cadrul procedurii. Lipsa de claritate și caracterul confidențial al unor aspecte ale cazului ridică, în opinia mea, semne serioase de întrebare.
Vă îndemn la rugăciune, răbdare și discernământ, pentru ca adevărul să fie cunoscut și dreptatea să se facă lumină. Sunt încredințat că Dumnezeu și istoria vor așeza lucrurile în adevărata lor lumină.
Data astăzi: 30 iunie 2017 - „SUS INIMA, ROMÂNI! EXISTĂ MÂNTUIRE!”
Cu binecuvântare arhierească,† Irineu -
Episcop al Bisericii Ortodoxe,
Stareț fondator al Mănăstirii Ortodoxe Române „Înălțarea Domnului” din Clinton
***
E). IMPERATIV: REPUNEREA IN DREPTURI A PS EPISCOP +IRINEU
Stimati Romani-Americani Ortodocsi,
“Societatea Apărarea Ortodoxiei Românești” a fost înființată la inițiativa a câtorva membrii credincioși români din zona Detroit-ului care sunt mișcați de murdăriile, abuzurile și ne-regulile ce se petrec la Vatră și în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române din America, ROEA, de la plecarea în pensie a Arhiepiscopului Valerian Trifa. Conducerea despotică și satrapică actuală, ne mai întâlnită în Biserica Română, sub conducerea Ips. Nathaniel Popp, a făcut și continuă să facă o decădere în numărul credincioșilor români ortodocși care se înrolează ca membrii, plus că sunt sistematic marginalizați, umiliți, descurajați și desconsiderați de actuala conducere, arghirofili și simoniști care pun interesul lor personal mai mult decât misiunea pentru care au jurat în fața Bunului Dumnezeu.
Condiționați de această tragică situație, de ne răspunsul la miile de scrisori adresate conducerii, la ne sensibilitatea de-a le asculta doleanțele, la ignorarea protestelor făcute la Vatră și în alte orașe de ani de zile, la nerespectarea canoanelor, a constituției ROEA și chiar a legilor civile ca și a hotărârilor congreselor, la persecutarea fără motiv a Preasfințitului Irineu Duvlea și suspendarea lui pentru o perioadă mai lungă de un an, continuând cu minciuni și falsuri în actele și deciziile congreselor, populația româno-americană credincioși ai episcopiei au decis să ia o atitudine pentru încheierea și stoparea acestor anomalii, odată pentru totdeauna.
Astfel scopul “Societății” este de-a combate abuzurile, a le face cunoscut credincioșilor episcopiei și a le opri iar cei vinovați a fi trași la răspundere. Pentru viitorul episcopiei s-a hotărât a fii vigilenți în toate spre a nu se mai repeta aceste atrocități de ordin moral, administrativ, financiar, etnic, religios și tradițional românesc.
La această nobilă mișcare ortodoxă română din America și Canada sunt invitați toți membrii episcopiei, toți românii de pretutindenea, toți clericii și intelectualii, oamenii de stat și politici, cu alte cuvinte toată suflarea română care au în suflet și la inimă spiritul și interesul poporului dreptcredincios ortodox și românesc.
Ne rugăm Bunului Domn Iisus, care ne-a inspirat în această mișcare, a Maicii Sale scumpe care ne protejează și a tuturor sfinților români și ortodocși care se roagă cu noi și pentru noi de-a ne da izbândă grabnică în toată lucrarea nobilă pentru ortodoxie, tradiții și păstrarea tezaurului nostru strămoșesc ortodox românesc pe aceste meleaguri și în toată lumea, pe întregul mapamond... (Sursa)
|
| |
RESURSE ELECTRONICE DIN ROMANIA
REVISTE ŞI ALTE RESURSE ELECTRONICE DIN STRĂINĂTATE
BIBLIOTECI DIGITALE
|
|
|
|
