Conflicte și trădări bisericesti

Introducere

În cadrul analizei de față sunt sintetizate principalele elemente ale unor tensiuni și conflicte interne din Episcopia Ortodoxă Română din America (ROEA), așa cum apar ele consemnate în raportul ORSMA al Bisericii Ortodoxe Americane (Orthodox Church in America) din 25 ianuarie 2017. Materialul are la bază interviuri, declarații și note ale comisiei de investigație RT, urmărind reconstrucția unui context instituțional complex, marcat de divergențe administrative, relaționale și de percepție între diferiți membri ai clerului și ai conducerii bisericești.

În centrul acestor consemnări se află figura Episcopului +Irineu Duvlea, în legătură cu care sunt prezentate atât declarații favorabile, cât și critice, provenite din interviuri diferite. De asemenea, este relevant rolul Arhiepiscopului +Nathaniel Popp, menționat în contextul recomandărilor de martori și al procesului de colectare a informațiilor, precum și al dinamicilor instituționale din perioada investigată.

În ansamblu, documentele reflectă o diversitate de poziții, de la evaluări administrative și observații duhovnicești până la alegații analizate de comisie în funcție de standardul „preponderance of evidence”. Lipsa unor confirmări independente în anumite cazuri, refuzul unor persoane de a participa la interviuri și interpretările divergente ale acelorași evenimente contribuie la conturarea unui tablou complex, care constituie fundamentul narativ al acestei introduceri.

01. Pr. Alin Munteanu – Umbrele unei ascensiuni grăbite

În istoria recentă a Episcopiei Ortodoxe Române din America, numele preotului Alin Munteanu a rămas asociat unuia dintre cele mai controversate și dureroase capitole legate de înlăturarea Preasfințitului Irineu Duvlea. Originar din același sat cu ierarhul pe care avea să-l acuze ulterior, părintele Alin s-a numărat printre clericii sprijiniți direct de episcopul Irineu pentru a ajunge în Statele Unite. Prin binecuvântarea, recomandările și susținerea materială și morală oferite de ierarh, el a primit oportunitatea unei noi vieți și a unei slujiri importante în America, fiind numit într-o parohie de frunte a episcopiei conduse de arhiepiscopul Nathaniel Popp.

Pentru mulți dintre cei care au urmărit acea perioadă, parcursul părintelui Alin reprezenta imaginea unui cleric ridicat prin încrederea și sprijinul unui episcop care vedea în el devotament și potențial pastoral. Totuși, în împrejurări considerate de mulți neașteptate și niciodată pe deplin explicate, relația dintre cei doi s-a deteriorat profund. În anii 2015–2016, chiar în perioada campaniei de presiuni și acuzații îndreptate împotriva episcopului Irineu, părintele Alin Mintean a devenit unul dintre martorii utilizați împotriva propriului său binefăcător.

Declarațiile sale au avut un rol important în tentativa de compromitere a episcopului Irineu, însă concluziile finale ale Comisiei ORSMA din cadrul Orthodox Church in America au arătat că acuzațiile și mărturiile formulate nu au fost considerate credibile. Pentru numeroși români din diaspora, acest episod a rămas o rană deschisă: omul care fusese ajutat să ajungă în America și să primească o parohie importantă ajunsese să participe la îndepărtarea celui care îl sprijinise și îl promovase.

În aceeași perioadă, părintele Alin a fost numit unul dintre cei cinci directori ai Centrului de Studii Creștine Ortodoxe „St. Andrew’s House” din Detroit, instituție nonprofit neafiliată Episcopiei ROEA, aflată sub președinția arhiepiscopului Nathaniel și administrând un patrimoniu imobiliar evaluat la peste un milion de dolari, un proiect nonprofit, un centru strategic de influență administrativă și culturală, dezvoltat în afara structurilor oficiale ale Episcopiei ROEA.

În aceeași perioadă, el a fost inclus și în Consiliul Episcopesc al Episcopiei ROEA, aspect confirmat inclusiv într-un material video din anul 2017. Ascensiunea sa rapidă în structurile de conducere ale episcopiei a întărit impresia că apropierea de arhiepiscopul Nathaniel i-a adus o influență considerabilă și multiple beneficii în viața bisericească. În acest context, mulți s-au întrebat care au fost adevăratele motive ale acestei promovări accelerate. Să fi reprezentat această ascensiune o formă de recompensă sau de susținere pentru rolul avut în contextul îndepărtării episcopului Irineu Duvlea? Întrebarea persistă cu atât mai mult cu cât părintele Alin a negat în repetate rânduri că ar fi avut vreo implicare în înlăturarea episcopului Irineu din funcția de episcop-vicar al ROEA.

În intervențiile sale publice, părintele Alin a făcut în repetate rânduri referiri la diferite cazuri de clerici din România, pe care i-a condamnat cu multă severitate, criticând chiar și Biserica Ortodoxă Română pentru faptul că, în opinia sa, nu ar fi luat măsuri suficiente împotriva acestora. În același context, l-a numit pe episcopul Irineu „criminal”, afirmând totodată că nu ar fi depus nici o mărturie împotriva lui.

Totuși, această afirmație este contrazisă chiar de raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, pagina 14, anexa nr. 16 - „Enclosure P – Declaration of Father Alin Munteanu”, unde se precizează explicit: „Father Alin Munteanu was telephonically interviewed on 21 December 2015 by Bishop Paul, Father Ioan Cozma, Cindy Dawis and Bernard Wilson. He had previously supplied the RT, through Father Cozma, with a written declaration.”

Un moment care a atras atenția multora a fost videoclipul din 13 august 2023, în care părintele Alin vorbește despre autoritatea arhiepiscopului, afirmând că acesta „are putere să taie capul clerului său”, indiferent de acuzațiile sau poveștile care circulă. Continuând într-un registru care a provocat numeroase reacții, el a invocat cuvintele Scripturii potrivit cărora „împărăția lui Dumnezeu se ia cu forța”, adăugând că are principii ferme, pe care nimeni nu i le poate schimba, și că își urmează întotdeauna scopurile propuse fără a se lăsa influențat nici măcar de superiorii săi.

Privind retrospectiv traseul său, mulți au interpretat aceste afirmații ca pe o mărturisire indirectă a propriei sale strategii de viață. Și-a propus să ajungă în America — și a ajuns. Și-a dorit o anumită parohie — și a primit-o. A urmărit să intre în cercul apropiat al conducerii episcopiei — și a reușit. Iar pentru numeroși susținători ai episcopului Irineu, participarea sa la înlăturarea celui care îl ajutase a fost percepută drept cea mai dureroasă expresie a acestei ambiții personale.

Astfel, în conștiința unei părți a diasporei românești, povestea părintelui Alin Mintean nu mai apare doar ca istoria unui cleric ajuns la succes administrativ, ci și ca drama unei relații destrămate dintre ucenic și binefăcător, dintre recunoștință și interes, dintre loialitate și putere. Iar expresia rostită chiar de el — „împărăția lui Dumnezeu se ia cu forța” — a rămas pentru mulți nu ca o simplă reflecție duhovnicească, ci ca simbolul unei perioade tensionate, în care luptele pentru influență au lăsat răni adânci în viața comunității ortodoxe românești din America.

* Fr Alin's Videos (cu mesaj agresiv): (video #1; video #2; video #3; video #4)

* Sursa (text): Note bibliografice (@2026) -

* Sursa/video: "Golgota Americană a unui Episcop Român: Irineu Duvlea – Mărturisitor între străini"

02. Interviu cu Arhiepiscopul Nathaniel Popp

În raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, pagina 19, Anexa nr. 20 — „Enclosure S – Interview Notes, Archbishop Nathaniel”, întocmit în urma interviului din 22 decembrie 2015 realizat de membrii comisiei RT, se consemnează că arhiepiscopul Nathaniel Popp a pus la dispoziția comisiei o listă extinsă de persoane propuse spre audiere, deși multe dintre acestea nu aveau legătură directă cu obiectul investigației. Întrebat asupra motivului, a făcut declarația  „pentru că toți trăiesc împreună, toți se cunosc între ei și mi se pare firesc că trebuie să știe cineva ceva”, sugerând că, prin discuții sau zvonuri, ar putea apărea informații compromițătoare despre episcopul Irineu Duvlea.

Arhiepiscopul a susținut, de asemenea, că unii viețuitori ai mănăstirii i-ar fi relatat că „lucrurile nu merg bine la mânăstire”, însă nu a putut oferi exemple concrete sau informații verificabile. Totodată, a afirmat că episcopul Irineu nu ar fi exercitat un control suficient asupra viețuitorilor mănăstirii și a invocat prezența unor influențe lumești incompatibile cu viața monahală, “prezența unor persoane care utilizau „mașini, telefoane și computere”.

Cu privire la presupuse fapte de natură morală sau sexuală, Nathaniel Popp a declarat că nu are cunoștință despre existența vreunor reclamații concrete, formulate de viețuitori, menționând doar relatări vagi privind gesturi sau glume considerate nepotrivite, fără ca persoanele intervievate să confirme existența unor comportamente necuviincioase.
În același interviu, arhiepiscopul l-a acuzat pe episcopul Irineu Duvlea de un atașament excesiv față de elementele românești în viața bisericească și a făcut referiri la presupuse legături ale acestuia cu structuri ale fostei Securități din România, fără a prezenta însă dovezi concrete în susținerea acestor afirmații.

03. Interviu cu Pr Dan Hoarste

În raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, pagina 20, anexele nr. 28 — „Enclosure AA – Interview notes – Fr. Dan Hoarste” și nr. 29 — „Enclosure BB – Additional Information ‘Father Kubich”, aferente interviurilor realizate la data de 22 decembrie 2015 de către membrii comisiei RT, sunt consemnate declarațiile părintelui Dan Hoarste referitoare la relația sa cu Episcopul Irineu și la climatul existent în cadrul mănăstirii în perioada anului 2015.

Potrivit declarației sale, părintele Dan Hoarste a afirmat că l-a cunoscut pe Episcopul Irineu în România și că acesta i-a fost duhovnic până în prima săptămână a Postului Paștilor din anul 2015. De asemenea, acesta a relatat că, în data de 19 aprilie 2015, de sărbătoarea Sfântului Apostol Toma și cu ocazia zilei de naștere a Episcopului Irineu, s-a deplasat la mănăstire pentru a participa la eveniment.

Conform celor declarate, la plecarea din mănăstire, înainte de a se urca în autoturism, a fost abordat de doi clerici viețuitori ai mănăstirii, preoții Gheorghe Cubici și Cozmin Preda, care i-au comunicat intenția lor de a părăsi mănăstirea. Întrebați asupra motivelor acestei decizii, cei doi ar fi răspuns: „nu mai putem trăi aici”.

Părintele Hoarste a mai declarat că, în lunile mai–iunie 2015, un alt preot, Valentin Mocanu, i-ar fi exprimat dorința de a părăsi mănăstirea, oferind, potrivit relatării, același motiv ca și ceilalți doi clerici, menționați mai înainte, cu precizarea suplimentară că nu putea pleca singur și că avea nevoie de ajutor pentru a face acest pas.

Totodată, părintele Dan Hoarste a subliniat în mod explicit că niciuna dintre persoanele menționate nu i-a relatat existența unor acte reprobabile sau a unor presupuse abuzuri sexuale în cadrul mănăstirii. În aprecierea sa personală, problemele existente țineau mai degrabă de climatul spiritual și administrativ intern al comunității monahale, despre care a afirmat că era dominat de „un spirit lumesc” în detrimentul duhului de rugăciune, precum și de existența unor rivalități între doi dintre monahii viețuitori ai mănăstirii. Potrivit aceleiași declarații, aceste împrejurări au constituit motivul pentru care părintele Dan Hoarste a decis, în anul 2015, să își schimbe duhovnicul.

04. Screen interviu cu Arhidiaconul David Oancea, cancelar al ROEA

În raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, la pagina 31, anexa nr. 30, se consemnează faptul că (la acel moment) arhidiaconul David Oancea, cancelar al Episcopiei Ortodoxe Române din America (ROEA), nu a fost audiat în cadrul unui interviu formal de către membrii comisiei de investigație („RT”), fiind indicată însă, prin nota de subsol aferentă, trimiterea la documentul intitulat „Enclosure BB – Additional Information ‘Father Kubich’”.

Cu toate acestea, raportul menționează că, la data de 7 decembrie 2015, a avut loc un „telephone screen interview” cu arhidiaconul David Oancea, ocazie cu care acesta a declarat în mod expres că nu deține cunoștințe privind existența unor acuzații cu caracter sexual, a unor acte de conduită improprie sau a altor fapte necorespunzătoare atribuite episcopului Irineu ori altor persoane asociate Mănăstirii „Holy Ascension”. Prin această declarație, arhidiaconul a infirmat existența unor informații, fie personale, fie instituționale, care să susțină sau să confirme acuzațiile aflate în examinarea comisiei.

De asemenea, arhidiaconul David Oancea a indicat comisiei faptul că părintele Dan Hoarste ar putea deține informații relevante cu privire la motivele pentru care arhiepiscopul Nathaniel a recomandat anumite persoane spre a fi contactate și intervievate de echipa de investigație. Această precizare lasă să se înțeleagă că procesul de selecție al persoanelor propuse pentru interviuri ar fi fost cunoscut ori coordonat la un alt nivel administrativ sau eclezial, fără implicarea directă a Oficiului Eparhial/Cancelaria ROEA, arhidiaconul nefurnizând însă detalii suplimentare și fără a formula acuzații directe sau indirecte în această privință.

05. Declarația Episcopului Mihail Filimon

Potrivit consemnărilor din Anexa nr. 32 a raportului ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, pagina 36, Episcopul Mihail Filimon al Episcopiei Ortodoxe Române din Australia și Noua Zeelandă, fost stareț al Mănăstirii „Înălțarea Domnului” din Detroit în perioada alegerii Episcopului Irineu ca episcop-vicar al ROEA, a refuzat să participe la un interviu oficial în cadrul anchetei RT/ORSMA. Totuși, el a acceptat o discuție telefonică cu părintele Ioan Cozma, membru al comisiei, cu condiția să nu mai fie contactat ulterior în legătură cu acest caz.

Din notele întocmite de părintele Ioan Cozma reiese că Episcopul Mihail știa că au existat unele probleme semnalate la Vatra legate de Episcopul Irineu, dar a refuzat să comenteze acuzațiile de natură sexuală, chiar dacă a fost mult timp stareț la acea mănăstire. El a făcut doar observații generale de tip administrativ și duhovnicesc. L-a descris pe Episcopul Irineu ca fiind „prea arogant” și „narcisist” și a spus că ar trebui să acorde mai multă atenție rugăciunii, disciplinei și vieții duhovnicești. Din aceleași note reiese că între cei doi existau tensiuni mai vechi, deoarece Episcopul Irineu îl critica pe Episcopul Mihail pe vremea când acesta era stareț. Relația lor s-a înrăutățit și a dus la o confruntare verbală înainte ca Episcopul Mihail să plece din Statele Unite și să devină episcop în Australia și Noua Zeelandă.

În concluzie, din aceste consemnări nu rezultă că Episcopul Mihail ar fi spus ceva despre comportament sexual nepotrivit sau alte acuzații de acest tip împotriva Episcopului Irineu. El a vorbit doar despre probleme de caracter, conducere și relații personale.

06. Interviu cu Monahii Dionisie Rodilla și Neonil Furdui

În raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, pagina 30, este consemnat un interviu telefonic realizat la data de 15 octombrie 2015 de către Bernard Wilson, membru al echipei de investigație RT, cu iromonahul Dionisie Rodilla și arhidiaconul Neonil Furdui.

Cei doi au fost propuși pentru interviu de către arhiepiscopul Nathaniel, fiind considerați persoane care au avut contact direct cu viața monahală a Mănăstirii „Înălțarea Domnului”. Ambii au făcut parte din această comunitate monahală, însă în 2012 au fost trimiși de către arhiepiscopul Nathaniel să contribuie la organizarea și întemeierea Mănăstirii „Învierea Domnului” din Temecula.

Interviurile au fost realizate separat, însă concluziile rezultate din declarațiile lor au fost în mare parte convergente. Atât iromonahul Dionisie Rodilla, cât și arhidiaconul Neonil Furdui au declarat că nu dețin informații directe sau relevante privind eventuale nereguli, abateri disciplinare sau acuzații de comportament necorespunzător, „improper behavior”, din partea episcopului Irineu sau a altor persoane din cadrul Mănăstirii din Clinton. În declarațiile lor, cei doi au subliniat practic că nu au fost martori la situații de natură să ridice suspiciuni de comportament necorespunzător în cadrul vieții mănăstirești de la Mânăstirea din Clinton și că experiența lor acolo nu le-a oferit elemente care să susțină astfel de acuzații.

Totodată, întrebați dacă ar lua în considerare o eventuală revenire ca viețuitori ai Mănăstirii din Clinton, ambii au răspuns afirmativ, ceea ce indică o atitudine deschisă față de comunitatea respectivă. Totuși, au sugerat că ar fi necesare unele îmbunătățiri de ordin administrativ și organizatoric, bazate pe experiența acumulată ulterior, în special în contextul în care arhidiaconul Neonil Furdui a îndeplinit anterior responsabilități administrative în cadrul mănăstirii.
În ansamblu, interviul consemnează lipsa unor informații directe despre fapte de natură disciplinară sau abuzivă la Mănăstirea din Clinton din partea acestor doi martori, precum și o evaluare general neutră a experienței lor, cu observații mai degrabă administrative decât acuzatorii.

07. Persoane recomandate de Arhiepiscopul Nathaniel să fie interwiate,

dar au refuzat să dea interviuri

Au mai fost și alte câteva interviuri, consemnate in  Raportul ORSMA, mai mult sau mai puuțin relevante, însă mergând pe aceeași linie ca și rapoartele interviurilor mentionate mai sus, cu exceptia interviului că Preotul Alin Munteanu, și o doamna Adriana Suian (ORSMA din 25 ianuarie 2017, la paginile 32-35), o fostă angajată a părintelui Alin, ambii foarte vehemenți în declarații, declarațiile lor fiind ca și trase la indigou, însa, Comisia ORSMA le-a categorisit drept nefondate, și nu le-a admis ca probe în caz.

Several people were identified as potential witnesses most of them recommended by archbishop Nathaniel but they did not wast to give interviews, like hieromonk Justin Stoian, Fr Lucian Coroi, Kevin Grammes, Father Nicolae Peicu, Father Cleopa Frunza and others. They reasoning was thar they either have nothing the declared, or have no knowledge  or information to offer, or simply asked the interviever not to call them , considering the calkls as harasement, or simply did not want to answer the phones or the electronic messages of corresponcence, some called back the RT line and left strong messages not to call back, or not to care abiout the case nor do they want to complete the questioners sent to them. All is all it, this RT Commission was a sham,  very embarrassing to puch with the solicitation of false informations Nathaniel wanted them to  give the comminnion in order to have a credible case (raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, pagina 40).

08. Dispositions & Allegations

* Secțiunea VII – Dispositions & Allegations (pag. 42–46)

În raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, Secțiunea VII – Dispositions & Allegations (pag. 42–46), „Cazul Irineu” este analizat în baza prevederilor Constituției OCA, Art. XV – Ecclesiastical Court, inclusiv în ceea ce privește definirea noțiunii de „Sexual Misconduct”. Comisia a aplicat standardul de probă numit preponderance of evidence, adică evaluarea dacă anumite fapte sunt mai probabil adevărate decât neadevărate. Au fost examinate separat alegațiile nr. 1–6, și comisia a considerat că ar exista anumite elemente ce ar putea fi susținute prin probe, însă persistă controversa privind validitatea unor emailuri, "mesaje text" prin telefon și alte materiale, prezentate ca dovezi, în special referitor la presupusa trimitere de materiale cu conținut sexual explicit, cu referință la o fotografie cu o femeie nud, despre care s-a afirmat că ar fi fost trimisă de la telefonul episcopului.

În același context, raportul menționează reclamația preotului Cosmin Preda împotriva episcopului Irineu. Comisia de asemenea confirmă, la pagina #45, că „preotul Cosmin Preda are probleme serioase de depășit” în ceea ce privește anumite aspecte din viața sa personală. Între ele sunt enumerate apartenența la o biserică necanonică, o recăsătorire civilă și existența unei relații extraconjugale din perioada în care era preot divorțat, relație din care au rezultat două fiice gemene născute în afara căsătoriei.

Referitor la emailurile contestate, despre care s-a susținut că ar fi fost trimise de pe telefonul episcopului Irineu, de la un cont AOL, comisia — pe baza analizei efectuate de doi experți IT voluntari — a concluzionat că examinarea părți tehnice a mesajului (headers) nu a putut demonstra clar dacă mesajele proveneau efectiv de la telefonul episcopului sau dacă au fost rezultatul unui hacking ori al unei clonări de cont. Episcopul Irineu a negat că ar fi vizualizat fotografiile descrise în alegații sau că ar fi trimis respectivele emailuri, susținând posibilitatea unui acces neautorizat la contul său.

* Alegația #7 împotriva Episcopului Irineu de Pr. Alin Munteanu

b). În același raport ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, Secțiunea VII – Dispositions & Allegations (pag. 42–46), Alegația împotriva Episcopului Irineu de preotul Alin Munteanu (#7), încadrată la „Sexual Misconduct”, este evaluată conform acelorași standarde „preponderance of evidence” și clasificată în unanimitate de echipa de RT Response Team drept neîntemeiată (UNSUBSTANTIATED). Comentariile de la pagina #47 - Comisia descrie alegația ca fiind problematică și bizară, subliniind lipsa oricăror fapte concrete care să o susțină. Totodată, se notează că, chiar dacă situația ar fi fost reală, reclamantul nu a acționat în mod favorabil cauzei sale prin păstrarea confidențialității timp de 9 ani, existând multiple ocazii în care ar fi putut sesiza autoritățile bisericești competente despre acest caz, iar justificarea neinformării Arhiepiscopului Nathaniel pe motivul că nu îi este duhovnic este considerată nerezonabilă. În plus, lipsesc martori independenți și nu există alte plângeri similare, iar episcopul Irineu a negat ferm acuzațiile, reacționând direct și calificându-l pe Pr. Alin drept un mincinos. În aceste condiții, pe fondul negării pârâtului și al lipsei de probe și a întârzierii de nouă ani în formularea plângerii, comisia a concluzionat că singura clasificare posibilă este „neîntemeiată” (UNSUBSTANTIATED).

09. Interviu cu Stefana Romanov

Interviul cu Stefana Romanov, consemnat în raportul ORSMA al OCA din 25 ianuarie 2017, paginile 22–26, Anexa nr. 25 („Enclosure X – Interview Notes, Stefana Romanov”), a fost realizat telefonic la 3 martie 2016 de către membrii comisiei RT și înregistrat. Doamna Romanov a participat ca traducător și interpret al episcopului Irineu pe durata audierilor acestuia și a solicitat să fie audiată, considerând că deține informații importante pentru anchetă. Ea a declarat că episcopul Irineu era foarte înfricoșat de întreaga procedură și nu putea înțelege cum s-a ajuns la această situație.
Potrivit relatării sale, episcopul i-a spus că primise un telefon de la o persoană numită Ștefan, aflată în România, care susținea că fusese contactată de cineva cu accent american și îndemnată să găsească „murdării” compromițătoare despre episcop, în schimbul unor sume importante de bani. Ștefan locuise anterior 5-6 luni la Mănăstirea din Clinton. Deși arhidiaconul Sebastian l-a contactat ulterior pe acest Ștefan în România, conversația nu a fost înregistrată, iar comisia RT nu a insistat asupra subiectului.

Doamna Romanov a afirmat că bănuia implicarea părintelui Pac-Urar și chiar a arhiepiscopului Nathaniel, despre care se spunea că ar fi fost nemulțumit de popularitatea episcopului Irineu în comunitatea românească.În continuare, Stefana Romanov a susținut că în jurul episcopului exista un grup care urmărea înlăturarea lui, numindu-i pe arhiepiscopul Nathaniel, părintele Pac-Urar și părintele Daniel Hoarște ca organizatori ai complotului. Ea a făcut referiri și la probleme administrative și financiare ale mănăstirii, (pe vremea Starețului Filimon, nn) afirmând că sume foarte mari de bani au fost irosite și că fostul stareț Mihail ar fi plecat în Noua Zeelandă cu resurse importante, afectând situația financiară a binefăcătorului principal al mănăstirii, doctorul Michael Ronett.

De asemenea, ea a declarat că titlul de proprietate al mănăstirii aparținea episcopiei și că numărul de scutire fiscală nonprofit al mănăstirii ar fi fost folosit pentru administrarea proprietății „St. Andrews House” din Detroit, chiar și după 4 ani de la alungarea călugărilor de acolo.

În cadrul interviului, doamna Romanov a mai afirmat că părintele Cosmin Preda ar fi fost asociat fostei Securități comuniste din România și că, având pregătire tehnologică, ar fi avut capacitatea de a falsifica mesaje electronice pentru a părea că sunt trimise din contul de email, sau numărul de telefon ale episcopului Irineu.
La patru zile după interviu, Stefana Romanov a trimis un mesaj suplimentar lui Bernard Wilson, membru al comisiei RT, mesaj care a fost anexat dosarului.

Ea relata că, după audiere, episcopul Irineu i-a mărturisit din nou cât de speriat era și cât de mult se temea că își va pierde mănăstirea, reputația și tot ce construise în viață. Episcopul ar fi recunoscut că nu spusese întregul adevăr în cadrul interviului cum că îi ceruse lui Florin să îi taie o unghie dureroasă de la picior și să îi tundă părul de pe spate, care îi irita pielea când transpire, motivând că se temea ca aceste gesturi să nu fie interpretate drept comportamente cu conotații homosexuale și folosite împotriva lui pentru a fi compromis. Doamna Romanov l-a avertizat că ascunderea adevărului în fața comisiei este o faptă gravă.

Ea a mai declarat că episcopul a negat sub jurământ că ar fi trimis e-mailurile incriminatoare și că era convins că nici arhidiaconul Sebastian nu le trimisese, ambii suspectând că adresa de e-mail fusese compromisă informatic. Totodată, ea a descris conflictul dintre episcop și părintele Cosmin, despre care spunea că manifestase neascultare și amenințase că va părăsi mănăstirea în condițiile impuse de el.

În final, Stefana Romanov a relatat și despre vacanța petrecută împreună în Puerto Vallarta, unde episcopul Irineu a avut un comportament exemplar, dedicându-se rugăciunii și lecturii, iar la întrebarea episcopului Paul de ce rămâne totuși la mănăstire, în condițiile date, ea a răspuns că episcopul nu avea alt loc unde să meargă, era înaintat în vârstă, fără altă profesie și foarte îngrijorat că va fi îndepărtat din mănăstire și înlocuit din funcția de stareț.

10. Interviu cu Episcopul Irineu

Raportul ORSMA (OCA) din 10 Septembrie 2015, paginile #20-21, Anexele nr. 21 — „Enclosure T – Interview Notes, Bishop Irineu, și Anexa nr. 22 — „Enclosure U – Interview Notes, copy of e-mail with attestation”.  În cadrul interviurilor desfășurate în ancheta ORSMA, Episcopul Irineu a declarat că este profund șocat de faptul că persoane apropiate lui au ajuns să ofere, în opinia sa, mărturii neadevărate împotriva sa. El a afirmat că i-a sprijinit pe mulți dintre cei care ulterior au făcut acuzații, oferind drept exemplu pe părintele Cosmin Preda, despre care a spus că l-a ajutat în momente dificile din viața personală, inclusiv în perioada divorțului, și pentru a cărui nuntă a pregătit personal masa. De asemenea, l-a menționat pe părintele Valentin Mocanu, pe care l-a numit director al corului mănăstirii. Episcopul Irineu a contestat în termenii cei mai categorici toate acuzațiile formulate împotriva sa, susținând că întreaga situație reprezintă un complot organizat pentru compromiterea și înlăturarea sa.

La data de 3 martie 2016, episcopul a fost intervievat din nou telefonic, convorbirea fiind înregistrată. În cadrul acestui interviu, el a negat că ar fi cerut cuiva să îi facă masaj, însă a explicat că, din cauza problemelor medicale cauzate de edema de la picioare, le-a solicitat lui Florin Crețu și arhidiaconului Sebastian să îi aplice tratamente de acupressure therapy. A precizat că aceste tratamente aveau loc întotdeauna afară, în curtea mănăstirii, niciodată în camera sa. Totodată, Episcopul Irineu a negat că ar fi trimis emailul adresat părintelui Cosmin Preda, declarație care a fost făcută și semnată oficial și atașată dosarului anchetei. El a afirmat că arhidiaconul Sebastian avea acces la codurile și conturile sale de email, însă a precizat că nu crede că acesta ar fi trimis vreun mesaj cu conținut nepotrivit către părintele Cosmin.

Deși nu făcea parte direct din interviul oficial, considerăm importantă atașarea unei scrisori explicative trimise de Episcopul Irineu către Mitropolitul Tikhon, deoarece aceasta oferă un context suplimentar asupra tensiunilor și conflictelor interne existente în mănăstire în aceeași perioadă. În scrisoare, redactată în ajunul Anului Nou, Episcopul Irineu descrie situația dificilă provocată de ierodiaconul Ioan Ursica, pe care îl acuză de comportament incompatibil cu viața monahală și de provocarea unor tensiuni constante în obștea mănăstirii.

Episcopul afirmă că părintele Ioan refuza să mai îndeplinească ascultările mănăstirești după depunerea actelor pentru Green Card, lipsind frecvent de la slujbe și manifestând dezinteres față de viața liturgică și comunitară. De asemenea, îl acuza că provoacă certuri și intrigi între viețuitori, că părăsea zilnic mănăstirea fără binecuvântare, că deținea în chilie televizor și frigider personal, contrar regulilor monahale, și că ar fi avut un PO Box personal pentru corespondență. În scrisoare se menționează și faptul că ar fi solicitat bani în numele mănăstirii, însușindu-i personal, precum și că îi jignea și amenința pe ceilalți membri ai comunității.

Momentul culminant descris în scrisoare a avut loc atunci când ierodiaconul Ioan a primit la mănăstire un plic de la Secretary of State, despre care se credea că reprezenta titlul de proprietate al unui autoturism Chevrolet Equinox din 2013, declarat de acesta drept proprietate personală. Episcopul Irineu relatează că primirea corespondenței la adresa mănăstirii a declanșat un scandal în timpul mesei de obște, Ioan Ursica amenințând că va reclama comunitatea la poliție pentru presupusa deschidere a corespondenței sale personale.

În finalul scrisorii, Episcopul Irineu afirmă că întreaga obște a mănăstirii ajunsese la concluzia că ierodiaconul Ioan nu are vocație monahală și solicita anularea vizei și plecarea sa definitivă din mănăstire, considerând că tensiunile create deveniseră imposibil de tolerat. Scrisoarea este încheiată cu formula „Cu frățească dragoste în Hristos”, fiind semnată „+Irineu și obștea”.

Concluzii

Analizând ansamblul interviurilor, declarațiilor și anexelor cuprinse în raportul ORSMA (OCA) din 25 ianuarie 2017, precum și mărturiile provenite de la funcționari ai Cancelariei Episcopiei Ortodoxe Române din America (ROEA), membri ai conducerii Centrului de Studii Creștine Ortodoxe „St. Andrew’s House” din Detroit, clerici apropiați administrației eparhiale și foști viețuitori ai Mănăstirii „Înălțarea Domnului”, se conturează, o concluzie clară și dureroasă: împotriva Episcopului Irineu Duvlea nu au fost prezentate dovezi directe, palpabile și incontestabile care să confirme acuzațiile grave formulate împotriva sa.

În numeroase dintre interviurile consemnate oficial, martorii audiați au recunoscut explicit că nu dețin cunoștințe personale despre presupusele fapte imputate episcopului Irineu. Mulți dintre aceștia au afirmat că au auzit doar zvonuri, presupuneri, interpretări sau relatări indirecte, fără a putea indica evenimente concrete ori dovezi verificabile. Chiar și persoane recomandate insistent de Arhiepiscopul Nathaniel pentru a fi intervievate au refuzat să participe la interviuri, afirmând că nu au informații relevante sau că nu doresc să fie implicate într-un conflict pe care îl considerau confuz și tensionat.

În această lumină, pentru numeroși români ortodocși din America, întreaga procedură a lăsat impresia unei campanii construite mai degrabă pe suspiciuni, presiuni administrative, interpretări arbitrare și ostilități personale decât pe probe solide și concludente. Imaginea care se desprinde din multe dintre mărturii este aceea c[ episcopul Irineu este un episcop incomod pentru anumite cercuri administrative și influente din cadrul ROEA, un ierarh extrem de popular în comunitatea românească, apropiat de credincioși și perceput de mulți ca având cunoștință despre conflicte interne, nereguli administrative și tensiuni financiare existente atât în structurile episcopiei, cât și în jurul proiectelor asociate cu Centrul de Studii Crestine Ortodoxe - „St. Andrew’s House”.

În mod repetat apare ideea că Episcopul Irineu devenise, încă din perioada alegerii sale ca Episcop-vicar al Episcopiei ROEA, în anul 2002, ținta unei opoziții constante venite din partea Arhiepiscopului Nathaniel și a cercului său apropiat de colaboratori. Pentru susținătorii episcopului Irineu, anii care au urmat au reprezentat etapele unui proces treptat de marginalizare și îndepărtare: mai întâi diminuarea autorității sale în cadrul episcopiei, apoi pierderea controlului asupra Mănăstirii „Înălțarea Domnului” și a proprietăților asociate acesteia, din Detroit și Clinton, urmată de îndepărtarea sa definitivă din cadrul ROEA și OCA.

În această linie, mărturiile unor persoane considerate compromise moral sau motivate de interese personale sunt văzute de susținătorii săi ca instrumente folosite pentru justificarea unei decizii deja pregătite dinainte. În contrast, mulți dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Episcopul Irineu l-au descris ca pe un om generos, implicat în viața comunității, gata să ajute clerici și credincioși aflați în dificultate, fapt confirmat inclusiv de propriile sale declarații, în care și-a exprimat durerea față de faptul că persoane pe care le-a sprijinit au ajuns ulterior să depună mărturie împotriva sa.

Cazul părintelui Alin Munteanu rămâne, pentru mulți, simbolul cel mai dureros al acestei rupturi. Ridicat și sprijinit de Episcopul Irineu pentru a veni și sluji în America, ajuns ulterior într-o poziție importantă în structurile administrative ale episcopiei și ale Centrului „St. Andrew’s House”, el a devenit unul dintre cei mai vehemenți critici ai fostului său binefăcător. Totuși, chiar și în ceea ce privește acuzațiile formulate de acesta, raportul ORSMA a concluzionat că ele nu puteau fi considerate întemeiate conform standardului probator aplicat.

În mod asemănător, mărturiile altor clerici și monahi — precum Pr. Dan Hoarște, Arhid. David Oancea, Episcopul Mihail Filimon, Iromonahul Dionisie Rodilla sau Arhid. Neonil Furdui — nu au confirmat existența unor acte concrete de natură sexuală sau abuzivă atribuite Episcopului Irineu. Observațiile lor au vizat mai ales tensiuni administrative, conflicte personale, diferențe de caracter sau probleme legate de disciplina monahală, fără a furniza dovezi directe privind acuzațiile centrale ale anchetei.

Pentru mulți dintre românii din diaspora, cazul Episcopului Irineu a devenit astfel nu doar un conflict administrativ bisericesc, ci drama unui ierarh perceput ca fiind sacrificat în contextul unor lupte pentru influență, control și putere în interiorul Episcopiei Române din America. În această interpretare, suferințele prin care a trecut după îndepărtarea sa — pierderea funcției, a comunității, a proprietăților și a stabilității instituționale — sunt privite ca o adevărată Golgotă personală.

Astăzi, la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Clinton, Michigan, Episcopul Irineu continuă să trăiască, potrivit apropiaților săi, într-un climat de presiuni, dificultăți și amenințări permanente, din partea celor ce i-au dorit prăbușirea, dar și într-o stare de pace sfântă, liniște dumnezeiască, meditație și rugăciune neîncetată. Departe de zgomotul conflictelor și al acuzațiilor care i-au marcat ultimii ani ai vieții, el a ales calea iertării și a iubirii creștine. Cei care îl cunosc spun că nu vorbește cu ură despre nimeni, că îi pomenește în rugăciune chiar și pe cei care l-au acuzat sau l-au părăsit și că își poartă suferința cu aceeași răbdare și blândețe cu care a slujit zeci de ani Biserica și comunitatea românească din America. În ochii multora, tocmai această putere de a ierta, de a binecuvânta și de a nu răspunde răului cu rău reprezintă cea mai puternică mărturie a caracterului său duhovnicesc și a credinței sale neclintite în Hristos.

Susținătorii săi cred că timpul și adevărul vor așeza toate lucrurile în lumina lor adevărată și că, dincolo de judecățile omenești, există o judecată mai înaltă, dreaptă și nepărtinitoare — judecata lui Dumnezeu. Ei sunt convinși că adevărul nu poate rămâne ascuns la nesfârșit și că dreptatea dumnezeiască nu va întârzia să vină, chiar dacă uneori lucrează în tăcere și cu răbdare. Iar dacă viața Episcopului Irineu a fost pentru mulți o Golgotă a umilinței și a suferinței, atunci aceeași viață rămâne și o mărturie despre puterea credinței, despre răbdarea în încercare și despre iubirea creștină care biruiește până la urmă orice nedreptate omenească.